ADHD

Copii noştri, lumina ochilor pentru foarte mulţi părinţi, sunt fiinţele umane în dezvoltare. Copiii noştri trebuie apăraţi asemeni puilor apăraţi de cloşte. Ei sunt primi care simt radiaţia nocivă. De ce? Corpul lor are volum mai mic şi se încălzeşte mult mai uşor.

ADHD - simptomele timpurii ale contaminării cu radiaţie.

< >

<< înapoi la selectie la lista de articole

Copiii hiper activi sunt copii normali. Ei, prin agitaţia lor, încearcă să comunice ceva. Ce?

De cele mai multe ori, când este ceva ce îi depăşeşte limita sa de cunoaştere, un om normal, nu îşi bagă nasul. Dar, ce te faci când o sumedenie de neaveniţi crează un sistem, îl populează cu reguli după nivelul lor, limitat, de cunoştinţe şi apoi crează legende? Cu toate scuzele de rigoare, eu nu pot asista pasiv la crimele făcute zilnic, la nivel mondial, de o ramură a cunoaşterii umane, care ar trebui să ajute oamenii, nu să-i dezinformeze. Medicina, la nivel mondial, este mult mai nocivă decât medicina din evul mediu. Măcar, vracii din evul mediu, aveau o scuză. Ei nu aveau aparatură. Turma aceasta mondială de idioţi cu ifose, dotaţi cu aparatură, ne va ucide, în mod sigur, pe toţi. De ce? Doar au aparatură, din ce în ce mai sofisticată? Ei bine, le lipseşte ceva foarte important. O "piesă" esenţială nu intră în dotarea lor. Este localizată într-un organ poziţionat la fiecare individ între păr şi gât. Este vorba despre minte. Mintea şi capacitatea de a face conexiuni logice lipseşte la toţi medicii. Eu, unul, m-am lămurit, am început să gândesc cu propriul meu cap, deoarece nu mă putea ajuta nici un medic. Pentru că ei, medicii, nu cunosc aceste noţiuni inginereşti şi nu cunosc absolut nimic din fizica cuantică. Mă interesează foarte puţin dacă voi pricepeţi sau nu. Străduiţi-vă. Este viaţa voastră în joc. Aceasta este şansa voastră, să pricepeţi. Voi sunteţi interesaţi în a fi sănătoşi.

Pe zi ce trece îmi pierd tot mai mulţi prieteni. Aceasta deoarece am un obicei foarte prost. Gândesc cu propriul meu cap, am o minte iscoditoare şi caut, întotdeauna, relaţiile cauzale în orice activitate a mea şi a celorlalţi. într-un cuvânt: am devenit, pentru cei mai mulţi dintre ei, un ciudat. Un ciudat care contrazice medicii. Un ciudat care atacă aparatele considerate drăguţe. Un ciudat care, nu are ce face, şi deşi atacat de o poluare necunoscută de mulţi, se încăpăţânează să supravieţuiască şi mai răspândeşte informaţii la fel de ciudate. Cu alte cuvinte, un om care este periculos prin faptul că nu poate fi condus de dezinformare. Un om care gândeşte. Un om care nu mai răspunde la comenzile sociale absurde. Un om care nu mai stă liniştit în turmă.

Haideţi să vedem ce spun alţi oameni despre această "boală". Citiţi şi voi despre ADHD în Wikipedia<. Veţi avea "surpriza" să descoperiţi căteva fraze care vor spune că doctorii habar nu au ce factori provoacă această "boală". Deci ADHD, face parte din clasa mare de boli inventate de doctori. O boală care a căpătat nume, dar are origini necunoscute. Încă o "boală" la care medicii moderni acţionează asupra efectelor şi se străduie din răsputeri să te mintă cu medicamente. Tratând efectele factorilor nocivi, voi nu vă veţi vindeca niciodată, nici medici nu vă vor vindeca niciodată. Doar înlăturarea cauzei va duce la ameliorarea stării voastre şi apoi la vindecare.

Credeţi-mă că nu doresc să comentez inepţiile medicilor. Deja devine foarte neinteresant pentru mine. Găsesc deja conexiuni ciudate, pentru unii, dar care pentru mine sunt din ce în ce mai logice. Ce nu pricepe lumea care nu-şi foloseşte creierul pentru gândire? Logica le lipseşte cu desăvârşire. Logica este, însă, un instrument matematic foarte performant. Ea te ajută să faci conexiuni pe termen lung. Aceste conexiuni, unui om lipsit de logică, i se par stranii şi absurde. Dar, dacă începi să gândeşti în afara preceptelor lumii moderne, s-ar putea ca acele elemente, care unora li se par întunecate, să se lumineze şi să se aşeze într-o matcă firească şi o înşiruire de evenimente logice.

Varianta trăită.

Prin valurile vieţii, am ajuns să fiu prieten cu un băiat extraordinar. Deşi nu avea o instruire foarte înaltă, băiatul era foarte îndemânatic şi avea o claritate nativă în gândire. Acest lucru ne-a apropiat şi am petrecut foarte mult timp împreună cu el şi cu familia lui. În timp, băiatul meu şi-a găsit rostul şi s-a aşezat la casa socrilor lui, împreună cu aleasa lui. O casă de oameni aşezaţi şi foarte stimaţi în societate, socrul său fiind un reputat ziarist al oraşului nostru. O casă situată într-un colţ de sat, o casă liniştită şi frumoasă. Nu intru în foarte multe amănunte, pe care mi le-aş aminti cu plăcere, dar nu este locul lor aici. În concluzie, băiatul meu se căsătoreşte şi apare pe lume primul copil. Un copil frumos şi extrem de dotat intelectual le bucură zilele. Bucuria întregii familii, dar mai ales febleţea bunicului, pe care, se pare, că-l inspira în munca lui. Însă bucuria acestui odor este umbrită de o tristeţe foarte mare. Copilul este hiperactiv şi foarte agitat. Au umblat, bieţii oameni, prin foarte multe spitale şi la un final, primesc un diagnostic de ADHD. Toţi am fost trişti. Nu prea ne uşura sufletul acest diagnostic. Dar era un diagnostic şi oamenii mei s-au agăţat de el, au urmat tratamentul prescris de medic. În timp, primesc în familie un al doilea copil. După această a doua bucurie apar inevitabilele necazuri. Mama băiatului moare, urmată la timp scurt de moartea socrului. Reputatul ziarist moare în anul 2007, într-o tristă zi de mai. Tristeţe mare, dar viaţa merge înainte. Oameni gospodari, nu se lasă înfrânţi de necazuri şi îşi continuă viaţa. Morţii cu morţii, vii cu vii. Dureros, dar morţilor le rămâne respectul, iar de vii trebuie să ne ocupăm zilnic.

Comentariile mele.

Sunt zece ani de la moartea socrului prietenului meu. Între timp, am trecut eu pe lângă moarte. Spre deosebire de alţii, eu nu mă pot împăca cu soarta. Eu nu cred în soartă. Fiind o fire iscoditoare şi de formaţie inginer, ştiu foarte exact că lucrurile se întâmplă dintr-o cauză precisă. Nu cunoaştem, întotdeauna, caza, dar ea există. Este acolo şi determină evenimentul numit efect. Câţi dintre voi sunteţi în stare să vedeţi cauzele ascunse? Foarte puţini, mai ales dacă nu cunoaşteţi modul lor de acţiune. Ele vor rămâne cauze ascunse şi voi veţi începe să credeţi că aşa a fost soarta omului. Dar să trecem la lucruri concrete.

Locaţia casei era una izolată. Socrul prietenului meu era un ziarist activ. Era un fumător înrăit, dar şi alţii au fost şi au murit la vârste înaintate. În schimb fiind un om foarte activ făcea greşeli pe care foarte mulţi din oamenii activi de astăzi le facem. Era tot timpul conectat la informaţii şi de multe ori îşi conducea redacţia prin telefon. Avea telefon fix, dar, în ultima vreme, folosea foarte mult telefonul celular. Fiind într-o zonă izolată, departe de releul de retransmisie, semnalul celularului său era foarte mare. Acesta inducea în spaţiul casei un stres electromagnetic uriaş. Radiaţia electromagnetică influenţează câmpurile neuronale. Aşa se explică de ce copilul de doi ani a intrat într-o stare de agitaţie. El, sărăcuţul, sesiza această cacofonie electromagnetică nocivă pentru nervii săi şi se manifesta. Din păcate, la acea vreme, nimeni nu ştia cauza, aşa că doctorii s-au pus pe sedat copilul să nu mai reacţioneze la factorii nocivi, nicidecum să înlăture cauza reală a agitaţiei copilului. Deci au făcut exact ce fac toţi medicii. Acţionează asupra efectului, iar cauza rămâne acolo şi acţionează în continuare. Poate că dacă s-ar fi ştiut despre acestea şi nu am fi trăit într-o societate cu un sistem medical idiot, poate socrul ar mai fi trăit şi astăzi. Plămânii lui exersaţi cu fumul de tutun, din copilărie chiar, au primit doze uriaşe de radiaţie de la telefonul celular aflat pe biroul său, sau de la routerul Wi-Fi montat exagerat de aproape de calculatorul la care lucra. Plămânii lui şi cine ştie ce alte organe au fost afectate de acest inamic invizibil. Corpul la un final a cedat. Mortul nu se poate apăra. Nici eu nu-l mai pot apăra. Dumnezeu să-l odihnească. Aceste rânduri sunt scrise pentru cei vii, pentru aceia care vor să înţeleagă să se instruiască pe ei şi pe cei dragi în mânuirea echipamentelor periculoase.

Gândiţi. Acest lucru nu vă răneşte în nici un fel.

Concluzia?

Eu nu cunosc şi nici nu vreau să cunosc nimic despre boala inventată de doctori numită ADHD. Poate veţi fi dezamăgiţi. Este o boală cu cauză necunoscută. O altă boală cu cauză necunoscută, printre exagerat de multe boli din ziua de astăzi care veţi vedea că toate au origine necunoscută. Dacă nu-i cunoaştem cauza de ce îi dăm nume, domnule doctor? În schimb, eu doresc să cunosc absolut totul despre boala reală numită: boala de radiație. Această boală poate provoca agitaţia şi hiper activitatea individului. Deci poate fi cauza reală a bolii fictive ADHD. Crează un stres în celulele umane. Acest stres este privit ca o super activitate şi ne apucăm să sedăm corpul să nu ne mai indice că ceva este în neregulă.

Pentru a ne sprijinii munca pe care o facem, de a dezvălui adevărurile ascunse de alții și incomode pentru ticăloși, vă rugăm să donați, atât cât considerați dumneavoastră. Acești bani au ca destinație achiziționarea de aparate de înregistrare a acestei poluări, aparate sofisticate și extrem de scumpe. Aceste website este întreținut și menținut pe linia de plutire cu efortul meu personal. El va funcționa atâta vreme cât eu respir și, în tot acest timp, voi publica informație științifică, dovedită, reală, bazată pe cauzalitate și motivație, singurele motoare reale ale omenirii. Aparatura nu este necesară pentru a-mi dovedi mie. Eu am dovedit tot ceea ce afirm. Aparatura este necesară pentru protecția inocenților prin demonstrarea către autorități a genocidului mondial la care sunt silit să asist neputincios. Cu alte cuvinte, ... vorbesc singur. (Pentru donații COD IBAN: RO40BRDE250SV09406042500)